Sub toate aceaste caracteristici banale se afla un pasionat de filme, cu damblaua de a analiza fiecare detaliu, de a le pune cap la cap, de a concluziona alegerile regizorilor si ador sa constat unele greseli de productie si nu numai.

De ce scriu aceste lucruri? Motivul este simplu, consider ca s-a facut o foarte mare nedreptate, in sensul ca in luna noiembrie 2014 a fost lansat Interstellar, un film S.F. scris si regizat de Cristopher Nolan (triplu nominalizat la Oscar), cu un buget de circa 165 de milioane de dolari, filmat in cea mai mare parte direct in IMAX si care are o distributie de cea mai mare calitate, din care ii enumar pe Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Michael Caine, Matt Damon, Casey Affleck, Jessica Chastain si John Lithgow, cu totii nominalizati macar o data la Oscar pentru un rol principal sau secundar iar unii dintre ei fiind si castigatori (chiar de doua ori). 

Doresc sa precizez faptul ca am vizionat acest film cu ocazia lansarii si efectiv am fost impresionat de la primele secvente de calitatea imaginii precum si de valoarea muncii lui Hans Zimmer care isi pune amprenta intr-un mod inegalabil pe orice coloana sonora a unei pelicule.

Imi continui ideea si precizez faptul ca nu imi amintesc un alt film care sa ma fi marcat intr-o asemenea maniera, de orice domeniu... drama, horror, actiune, aventura, biografic. Singura asemanare pe care o pot recunoaste este senzatia de “Wow, nu imi vine sa cred”, cand il vedeam pe Andy Dufresne ca se chinuia sa traverseze un canal plin de deseuri menajere pentru a se elibera dintr-un loc unde a fost incarcerat pe nedrept. In eventualitatea in care nu iti dai seama la ce film ma refer... mi-am racit gura degeaba si nu ai ce cauta pe aceasta pagina de web dedicata cinefanilor.

Consider ca Interstellar este poate cel mai indraznet film facut vreodata de o echipa de producatori (alta decat cea a lui James Cameron), nimeni nu si-a asumat riscul de a patrunde pe aceste meleaguri atat de necunoscute, in care poate o duzina de oameni de pe intreaga planeta cunosc informatii despre teoria gaurilor de vierme si aplicarea teoriei relativitatii in aceste situatii. 

Pentru a pune aceste teorii de pe o tabla de clasa din facultate intr-un film de acest nivel, este nevoie de ani si ani de munca, de un scenariu revizuit pana la cel mai mic detaliu si de o echipa de producatori care au urmat viziunea lui Christopher Nolan de a proiecta cel mai ambitios film de la alt pioner in acest domeniu... Abisul regizat de James Cameron.

As dori sa compar acest film cu Avatar, regizat tot de James Cameron dar totusi cred ca vorbim de doua categorii de filme diferite, filmul din urma este un science fiction prin definitie, toata tehnologia indicata in acesta este folosita in viitorul indepartat, cu creaturi bastinase de pe alte planete, pe cand in Interstellar am avut puterea sa observam tehnologie care in proportie de 90 %  este accesibila in ziua de astazi, avand un scenariu foarte plauzibil tinand cont de unele previziuni.

Este relativ simplu sa iti imaginezi undeva o planeta cu o specie indigena si sa pornesti din acest punct, dar nu am vazut niciodata o lume in cinci dimensiuni si sa fie folosita o forta fizica pentru a schimba ceva din trecut. De asemenea, se aplica si apreciata teorie “hai sa schimbam ceva in trecut pentru a observa repercursiunile din prezent”, lucru folosit cu cel mai bun tact posibil intr-un context atat de drag pentru oricine, respectiv dragostea dintre tata si fiica.

Niciodata, in nici un domeniu - fie el joc video, documentar stiintific sau film de Hollywood, nu am vazut sa fie folosit un plan in cinci dimensiuni. Sincer nici nu imi puteam imagina cum ar arata o astfel de secventa sau cum ar putea cineva sa filmeze asa ceva, mai ales in IMAX.

Sa stiti ca m-am tot gandit la partile negative ale acestui film si nu am gasit decat doua astfel de situatii, decizia inexplicabila luata de NASA de a-l transforma instantaneu pe Cooper in poate cea mai importanta persoana pentru salvarea speciei, oferindu-i unui fermier cu ceva experiente de aviatie sansa de a conduce cea mai avansata nava din istorie si respectiv, motivatia Doctorului Mann de a-i abadona pe membrii echipajului cand putea foarte usor sa recunoasca ca planeta sa nu este propice vietii omenesti si ca a emis semnalul pentru a fi salvat. 

Intradevar, Intersterllar nu este un film pentru oricine, daca nu ai o minima notiune despre teoria gaurilor de vierme, viteza luminii sau relativitate, s-ar putea sa nu intelegi motivatia si greutatile personajelor, dar poate acesta este si scopul peliculei... sa prezinte anumite aspecte noi, inovatoare sau chiar revolutionare.

Acum sa revenim la motivul acestei discutii, as dori sa imi explice si mie cineva de ce Interstellar nu a fost nominalizat la principalele categorii de Oscar? Ce a avut mai prejos decat Boyhood sau Birdman? 

Oare chiar acesti membrii ai Academiei Americane de Film s-au obisnuit de drame si biografii? Cine a apreciat scenele cu Michael Keaton in chiloti sau perioada infinita de pubertate a eroului din Boyhood si cine nu a ramas impresionat de viziunea unui culoar al amintirilor in cinci dimensiuni, sa poti revedea momentele cheie ale vietii si cu ajutorul unei forte inter-dimensionale sa le alterezi?

Nu pot nega faptul ca ambele pelicule indicate mai sus sunt niste filme bune, dar nu pot sa nu constat o super-apreciere pentru genul de drama, oare chiar toti oamenii trebuie sa fie avizi dupa acest gen de filme?... nu mi se pare deloc corect. 

Stiu ca gusturile nu se discuta, dar sa ne bucuram pentru tineretul de ziua de azi ca fizica nu mai e obligatorie la bacalaureat. 

Va multumesc pentru ca ati avut rabdarea sa cititi aceasta parere despre nedreptatea pe care consider ca a fost facuta filmului Intersterllar si va astept parerile atat pozitive cat si negative.

Interstellar: Calatorind prin Univers este acum disponibil pe DVD si Blu-ray, distribuit de Pro Video.