Haideti totusi pentru inceput sa discutam despre genul artistic ce este caracterizat in pelicula noastra si trebuie sa spunem din start ca este un film despre box si sacrificiile ce sunt indurate de performerii acestui sport.
Doar faptul ca in aceasta categorie este acompaniat de niste monumente cinematografice ca Raging Bull, Million Dollar Baby, Cinderella Man, The Fighter si seria Rocky (primele trei-patru parti), nu putem decat sa fim siguri de succesul filmului nostru.
Privind filmele indicate anterior, nu putem sa nu constatam ca una din conditiile esentiale ale unui astfel de film este selectarea unui regizor de (foarte) mare valoare si consider ca alegerea lui Antoine Fuqua a fost de bun augur.
Privind cariera acestui regizor as mentiona foarte apreciatul Training Day, dupa care a urmat o panta descendenta, insa dupa succesele Olympus Has Fallen si mai ales The Equalizer, as putea sa-l nominalizez pe treapta celor mai buni regizori actuali de la Hollywood.
Castingul filmului este de cea mai buna calitate, rolul principal ii apartine extrem de talentantului Jake Gyllenhaal, fiind acompaniat in primul rand de Rachel McAdams si Forest Whitaker, iar pe plan secund de 50 Cent si Naomie Harris.
Filmul nostru descrie viata campionului mondial la categoria semi-grea Billy Hope, un orfan ce si-a depasit cu mult conditia si datorita sacrificiilor sale si ale sotiei, a reusit sa cucereasca si sa isi mentina acest titlu foarte prestigios.
Conform cursului normal al vietii, cand esti atat de sus, nu mai ai decat o singura directie de mers si anume... in jos. Filmul ne prezinta declinul acestui mare sportiv, insa motivul nu este un cumul de vicii, ci mai degraba un accident nefericit care-l obliga sa isi regandeasca felul de a percepe realitatea de zi cu zi, fiindu-ne afisata transformarea dintr-un excentric milionar la un banal om de serviciu al unei sali de box dintr-un cartier rau-famat.
Intr-adevar, povestea este foarte asemanatoare cu cea folosita de Ron Howard in Cinderella Man si as putea spune ca scenariul este o reinventare (partiala) moderna a povestii lui James Braddock, cu un topping din Raging Bull.
De asemenea, cred ca scenaristii s-au inspirat si din latura subiectiva a filmelor amintite mai sus, intrucat imprima spectatorului multa sensibilitate fata de obstacolele ce sunt ivite in calea personajului principal.
Diferit de toate celelalte filme din aceasta gama, Southpaw este primul si probabil singurul cu rating-ul de R (restricted), datorita violentei si limbajului folosit si prezinta unele din cele mai sangeroase secvente de lupta prezentate pe marele ecran.
Privind partea tehnica a filmului, trebuie apreciata calitatea vizuala a acestuia, montajul este foarte bine realizat, fiind evidenta valoarea echipei de productie iar scenele sunt filmate intr-o masura de a intruchipa durerea suferita de personajul principal.
Tot aici as mentiona si calitatea sunetului din acest film, partiturile alese ofera o senzatie complementara pentru sentimentele induse de latura vizuala, iar alegerea melodiilor pentru scenele de lupta si antrenament fiind de un real succes.
Printre calitatile acestui film trebuie sa mai enumeram in primul rand interpretarea lui Jake Gyllenhaal si a lui Forest Whitaker, cei doi oferind multa calitate si sentimentalism, intrucat ne sunt prezentate suferintele prin care acestia trec si sunt obligati sa lupte pentru a razbate.
Privind pe cel din urma as avea de facut o mare mentiune, intrucat poate in memoria multor adulti din ziua de azi inca razbat incurajarile tipate de Mickey si chiar Apollo din primele trei parti ale seriei Rocky, as spune ca rolul antrenorului unui boxer trebuie sa exprime foarte multa incredere, determinare, frica si respect, motiv pentru care consider ca Forest Whitaker s-a achitat cu brio de rolul primit.
Pentru a evidentia si partile negative, as mentiona faptul ca acest film are un deznodamantul foarte previzibil iar finalul este oarecum grabit. Desi ritmul filmului este foarte echilibrat in primele trei sferturi, in partea finala am avut impresia ca s-a accelerat nejustificat si a stricat feelingul general al acestei pelicule.
Personal, mi-a placut foarte mult filmul Southpaw si il nominalizez la unul dintre cele mai bune filme ale anului 2015 si il recomand cu caldura spre vizionare, cu mentiunea ca nu este recomandat sub 15 ani sau persoanelor usor influentabile de violenta.
Multumesc Forum Film pentru invitatia la acest film.
