Exodus: Zei si Regi / Exodus: Gods and Kings este cel mai nou film regizat de prolificul Ridley Scott. Subiectul sau: Povestea lui Moise si a lui razvratire impotriva Faraonului Egiptean Rhamses pentru a elibera poporul evreu de sub jugul acestuia.
Trebuie sa recunosc ca sunt un mare fan Ridley Scott - chiar daca am cateva filme regizate de el care nu mi-au placut de nici o culoare - ca de exemplu Blade Runner (stiu, blasfemie!) sau ratacirea pe nume The Couselor.
Ridley Scott se pricepe de minune la a ne oferi spectacol cinematografic de inalta calitate. Filmele sale vor ramane in istoria cinematografiei ca o colectie de capodopere cinematografice (fie ca este vorba de Alien, Gladiator, Hannibal, Black Hawk Down, A Good Year, American Gangster, Robin Hood sau Prometheus).
De data aceasta Ridley Scott face din nou ce stie el mai bine: filme istorice cu mari desfasurari de forte. El ne propune un subiect biblic si duce la bun sfarsit epopeea lui Moise (mult mai bine dirijata si regizata decat dezastrul lui Aronofsky numit Noe, de la inceputul anului).
Este interesant de ce Scott a ales acest subiect in ciuda faptului ca intr-un interviu acordat revistei Esquire se declara agnostic (neconvins de existenta zeitatilor sau altor aspecte religioase). In acel interviu, Scott numea religia “cea mai mare sursa de rau”, explicand apoi ca “toata lumea se lupta in numele zeului lor. si ironia, este ca probabil divinizeaza aceesi zeitate”. De altfel, el a mai sustinut cu alte ocazii ca agnosticismul lui este o buna calitate pentru a spune o poveste Biblica “deoarece a trebuit sa ma conving ca povestea este credibila.”
Chiar daca Exodus: Gods and Kings este o poveste inspirata de Biblie, abordarea lui Scott este una extrem de benefica cinematografic. Eu am perceput-o ca o poveste despre doi frati si despre puterea de a face ceea ce este drept si just. Nu am simtit nimic propagandistic, si nici nu m-am plictisit de-a lungul celor 2 ore si 30 minute cat dureaza acest film.
Desi parerile au fost impartite si probabil ca acest film va mai naste multe controveste, mie pot spune ca mi-a placut foarte mult.
Calitatea efectelor speciale, jocul actorilor (Christian Bale a fost senzational!) si imaginea superba a lui Dariusz Wolski (care a mai colaborat cu Scott la Prometheus si The Counselor) fac din Exodus: Gods and Kings unul dintre cele mai indraznete filme ale anului. Si unde mai pui ca avem si placuta surpriza ca in acest film sa-i revedem pe Sigourney Weaver (Tuya) si John Turturro (Seti).
Daca ar fi sa rezum intr-un cuvand Exodus: Gods and Kings acel cuvant ar fi “spectaculos”. Si cine altul ar fi putut regiza o astfel de bijuterie cinematografica decat Ridley Scott?
Singurul lucru de care nu am fost convins in film este imaginarea lui Dumnezeu ca un copil. Dar am acceptat pana la urma si asta pentru ca din cate stiu eu nimeni nu l-a vazut ca sa ne povesteasca cum arata.
Exodus-ul lui Ridley Scott este fara indoiala un film de vazut si de avut la colectie in momentul cand se va lansa pe Blu-ray.
Interesant este ca filmul s-a intitulat initial doar Exodus. Mai apoi insa a fost adaugat subtitlul Gods and Kings deoarece 20th Century Fox nu a reusit sa achizitionare drepturile de folosire a acestui titlu de la MGM, care avea si el un film cu acelasi nume: Exodus din 1960.
La final, textul ca filmul este dedicat memoriei fratelui sau, Tony Scott m-a facut sa lacrimez. O poveste atat de puternica - povestea a doi frati - este dedicata fratelui sau, care din pacate ne-a parasit mult prea devreme… Un gest frumos venit din partea unuia dintre cei mai indragiti regizori ai tuturor timpurilor pentru un altul de acelasi calibru.
Saptamana aceasta marcheaza si revenirea pe ecrane a doi prostovani facuti gramada. La 20 de ani dupa succesul Dumb and Dumber, Jim Carrey si Jeff Daniels revin la rolurile care i-au facut celebri.
Mai tantalau, mai gogoman / Dumb and Dumber To este comedia “nerusinata” in stilul binecunoscut al fratilor Farrelly (autori ai comediilor Dumb and Dumber, There's Something About Mary, Me, Myself & Irene, Shallow Hal sau The Heartbreak Kid).
In aceasta noua aventura, Lloyd Christmas si Harry Dunne pornesc intr-o calatorie ce are ca scop gasirea unui copil pe care Harry nu stia ca-l are si asumarea unei responsabilitati pe care nici unul dintre cei doi nu ar trebui s-o aiba.
Au trecut exact 20 de ani de cand nu i-am mai vazut pe Lloyd si Harry si aproape tote lucrurile, inclusiv idiotenia lor, nu s-a schimbat. Comedia, trebuie sa recunosc ca m-a amuzat (au fost chiar vreo doua momente cand am ras cu lacrimi) si a fost chiar mai buna decat altele cu pretentii (da ma refer la cele doua sequeluri la Hangover).
Este adevarat ca Dumb and Dumber To nu este o capodopera. Dar reuseste ceea ce si-a propus: sa fie un film haios, care sa mearga cam pe aceeasi linie cu originalul si pot spune ca nu dezamageste. Bineinteles ca Daniels si Carrey au imbatranit, bineinteles ca vremurile s-au schimbat. Dar sunt multe secvente la care te poti distra, si mai mult decat atat nu este previzibil (veti avea cateva intorsaturi de situatie).
Probabil ca pe parcursul vizionarii sequelului esti si putin nostalgic in ceea ce priveste filmul original, si atunci esti putin mai indulgent cu scenariul, replicile si prostia crasa a celor doua personaje care cu greu cred ca ar putea exista in lumea reala.
Alaturi de Carrey si Daniels, din filmul original il vom revedea doar pe "Billy de la 4C" (Brady Blum) pe care regizorii l-au gasit dupa indelungi cautari pe… Facebook!
In final, daca ramaneti la intreg genericul de final veti putea vedea o mica trimitere la urmatorul film din serie (Dumb and Dumber For in 2034). Bineinteles, o gluma a realizatorilor, dar nu se stie niciodata... daca acest film va avea succes poate vom mai avea parte de inca o portie de ras cu Harry si Lloyd peste cativa ani.
Ana este ultima premiera a saptamanii. Regizat de Alexa Visarion (Inainte de tacere, Inghititorul de sabii, Luna verde).
Ana este povestea unui barbat in pragul batranetii, singur si obsedat din tinerete de ideea realizarii unui film inspirat de legenda Mesterului Manole (istoria inaltarii unei biserici prin sacrificiul suprem) si a unei tinere din Republica Moldova ajunsa printr-o intamplare nefericita, prostituata in Italia.
Cei doi construiesc din propria lor ratare si durere o comuniune sufleteasca salvatoare.
Mi-a placut mult imaginea semnata Patru Paunescu, dar si jocul celor doi actori din rolurile principale (Razvan Vasilescu si Cristina Draghici – aflata la debut).
Ana, desi este un film destul de static, reuseste in cele din urma sa transmita o serie de emotii, mai ales de la jumatate spre finalul lui mai energic.
Alexa Visarion revine astfel in atentie la 33 de ani de la premiera lung metrajului sau Inghititorul de sabii cu o noua productie in care ii regasim pe Razvan Vasilescu, Mircea Albulescu si Dorina Lazar.
Amatorii filmelor romanesti ar trebui sa se duca la Ana pentru ca este un film ce merita a fi vizionat.
