Ad Astra e un film SF regizat James Gray (un regizor foarte bun, care a avut numai filme extraordinare până acum), după un scenariu scris de acesta și Ethan Gross. Când ai o distribuție alcătuită din Brad Pitt, Tommy Lee Jones, Ruth Negga, Liv Tyler și Donald Sutherland, e imposibil să te gândești că filmul e o mare pierdere de vreme. 

Chiar și subiectul e interesant: Un astronaut străbate spaţiul cosmic în căutarea tatălui său dispărut cu 16 ani în urmă, suspectat acum că a devenit terorist şi vrea să arunce în aer Pământul, şi în călătoria sa trebuie să lupte în condiţii de gravitaţie zero cu piraţi galactici, maimuţe turbate, agenţi secreţi şi subordonaţi rebeli.

Sună ca un alert film de aventuri interstelare dar lucrurile nu stau deloc așa. Ba dimpotrivă. E de un plictis îngrozitor. Zici că e unul din filmele lui Alex Garland: Ex Machina sau Annihilation (dar și acelea au fost totuși mai bune ca acesta).

E un film de văzut o dată, cel mult. Brad Pitt joacă însă excepțional și probabil va primi o nominalizare la Oscar. 

(atentie, spiolere!) Ray McBride (Brad Pitt) trebuie să ajungă pe Marte pentru a lua contact cu tatăl său Clifford McBride (Tommy Lee Jones) pe care l-a crezut mort. După ce ajunge pe Lună în final e trimis pe Marte pentru avea contact cu tatăl său. De aici se duce către Saturn pentru a arunca în aer proiectul Lima (o misiune ultrasecretă având ca obiectiv căutarea semnelor de viaţă extraterestră dintr-o locaţie suficient de îndepărtată unde câmpul magnetic solar să nu perturbe funcţionarea instrumentelor de detecţie şi observare) cu o bombă nucleară (whaaat??).

Bineînțeles se întâlnește cu tatăl său (singurul supraviețuitor al proiectului) care nu a găsit viață extraterestră. Roy încearcă să-l aducă pe Clifford pe Pământ dar acesta în spațiu se desprinde de Roy și moare. Roy ajunge pe Pământ după ce proiectul Lima a fost aruncat în aer. Vă dați seama, cu puținul combustibil rămas, din cauza exploziei bombei nucleare, nava lui Roy e propulsată pe Pământ de pe Saturn (LOL). Acesta e rezumatul a două ore de film. 

Acțiunea se mișcă în reluare, iar la un moment dat chiar era să adorm. Roy, prin expunerea sa la experienţe pentru care nu este pe de-a întregul pregătit, suferă o dramatică succesiune graduală de transformări, în egală măsură cu caracter emoţional şi raţional. Spaţiul cosmic e o lume pentru care n-am fost „proiectaţi” sau „construiţi” astfel încât să putem supravieţui.

Ador filmele SF, mai ales acestea cu aventuri în spațiu, dar Ad Astra e primul film pe care l-am urât de la început până la sfârșit. Până acum cel mai slăbuț mi s-a părut Sunshine, dar Ad Astra e de departe câștigătorul.

Dacă doriți să vă pierdeți 2 ore din viață, mergeți la Ad Astra. Dacă nu, așteptați să-l vedeți peste 2 ani pe Pro TV (sau pe HBO peste 6 luni - 1 an) într-o vineri seara când sunteți în pat și puteți trage și un pui de somn... interstelar (sâc!).