Înainte de a vorbi depre noua premieră Joker, aș dori să călătoresc puțin în viitor și să îl felicit pe Joaquin Phoenix pentru interpretarea rolului Arthur Fleck și pentru Premiul Oscar pe care l-a primit în data de 9 februarie 2020.

Să revenim  acum în prezent. Am deosebita onoare de a vă saluta, stimați prieteni cinefani și pentru prima dată în anul 2019 (spre dezamăgirea noastră vis-a-vis de această penurie cinematografică), ne aflăm puși în fața unui film ce poate fi catalogat drept „capodopera”,  respectiv Joker, după cum am onoarea să îl prezint mai jos:

Mă întreb retoric despre istoricul personajului cunoscut în lumea întreagă ca fiind Joker, singurul din istorie care a fost premiat cu două premii Oscar (pentru rol secundar), fiind portretizat în trei ere cinematografice diferite, dar toate merituoase, cu interpretări magistrale ale lui Jack Nicholson, Heath Ledger și acum Joaquin Phoenix.

Ca o părere personală, consider că interpretarea lui Joaquin Phoenix este net superioară ultimilor patru câștigatori ai Premiului Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, respectiv Leonardo DiCaprio, Casey Affleck, Gary Oldman și Rami Malek.

După rețeta celor de la 20 Century Fox (actual Disney) cu Logan și Deadpool, precum și Sony cu Venom, colosul Warner Bros (proprietarul drepturilor de imagine ale tuturor personajelor din universul D.C.) s-a săturat de a arunca banii pe efecte speciale și regizori răsfățați și a decis să  câștige „mâna de cărți” și a aruncat Jokerul pe scena anului în care Marvel a produs filmul cu cele mai mari încasări din istorie.

Todd Phillips (cunoscut pentru trilogia Marea Mahmureală) revine de această dată cu un film serios, alegându-l pe Joaquin Phoenix pentru rolul principal. 

Din punct de vedere al apartenenței cu Universul Cinematografic al celor de la D.C, din fericire acest film nu este în nicio legătură cu filmele deja produse în această ramură cinematografică, fiind de sine-stătător, aspect de apreciat întrucât consider ca orice cameo/super-erou/super-putere ar fi stricat farmecul și starea de imersiune în care antagonistul nostru (ciudată alegere de cuvinte) se dezvoltă și își exprimă motivația și evenimentele care l-au propulsat ca fiind cel mai periculos dușman al lui Batman.

Filmul în cauză este o puternică dramă axată pe declinul vertiginos al unui bărbat deja decăzut și lovit în repetate rânduri din toate punctele de vedere, urmat de o epifanie sarcastică la adresa mediului nociv din viața cotidiană și o reinventare într-un lider al mișcării revoluționare, plin de încredere și determinare.

În eventualitatea în care aveți impresia că filmul în cauză se aseamănă cu alte filme bazate pe aventuri extrase din benzile desenate, cu umor și glume, din păcate, acestea lipsesc cu desăvârșire întrucât accentul este pus pe suferința și greutățile personajului principal.

Din dorința de a mă distanța de eventualele spoilere, mă voi opri aici la aspectele legate de scenariu, cu mențiunea că violența și vulgaritatea personajelor este foarte accentuată, însă acestea sunt în corelare cu atmosfera tensionată și plină de antipatie (din păcate, acestea se observă și în realitate) a orașului fictiv Gotham din anii 1970.

Din punct de vedere al desfășurării evenimentelor, acestea sunt evident în strânsă legătură cu persoana lui Arthur Fleck, fiind ușor acompaniat de alte câteva personaje terțiale, interpretate cu succes de Robert De Niro și Zazie Beetz, însă acestea sunt umbrite de interpretarea magistrală a lui Joaquin Phoenix.

Din punct de vedere tehnic, filmul este filmat într-o manieră apropiată de personajul principal, bazată pe detaliile și mimica acestuia, cu o imagine echilibrată, bazată pe elemente vizuale aferente unei societăți bolnave iar montajul secvențelor nu m-a dezamăgit.

De asemenea, apreciez echipa de producție pentru atenția acordată personajului principal și scot în evidență detaliile coloristice folosite în a evidenția etapele progresive de dezvoltare ale acestuia. 

Din păcate, filmul în cauză are și câteva bile negre, în special datorită ritmului lent de  desfășurare al evenimentelor și repetiția unor secvențe deja portretizate în alte filme.

În final, aș dori să evidențiez că filmul în cauză nu este produs pentru persoanele fără răbdare sau care nu au puterea de a înțelege motivația personajului principal și vă recomand cu căldură să-l vizionați într-o sală de cinematograf. Astfel vă avertizez că filmul poate deveni ușor plictisitor în eventualitatea în care atenția publicului este întreruptă.

Vă recomand cu cea mai mare căldura să vă rezervați două ore din timpul dumneavoastră și să vizionați filmul Joker, unul dintre cele mai bune filme bazate pe benzi desenate realizate vreodată.