Daca ar fi sa ne uitam la concurenta sa in randul asteptarilor pentru anul 2015, nu putem decat sa ramanem uimiti ca se afla incardat intre doua uriase blockbustere, Avengers: Age of Ultron si Star Wars: The Force Awakens, doi colosi cu bugete mai mult sau mai putin nelimitate, cu distributii alese dupa cea mai selecta spranceana, cu regizori si echipe de productie de cea mai buna calitate, iar lista poate continua... putem considera ca Fifty Shades of Grey trebuie sa contrasteze aceste filme prin ceva, printr-o poveste expusa impecabil, printr-o drama menita sa ne emotioneze la maxim, trebuie sa fie ceva de capul lui ca sa merite atata atentie! Nici pana in prezent nu am fost lamurit despre motivul pentru care atata lume asteapta cu sufletul la gura acest film.

As mai dori sa remarc in mod negativ si distributia aleasa, dar mai ales curioasa selectie a regizorului in persoana numitei Sam Taylor-Johnson (am citit de doua ori articolul conform caruia este concubina si mama a doi copii cu Aaron Taylor Johnson, actorul principal din Godzilla si Kick-Ass, fiind o diferenta de 23 de ani intre cei doi), consider ca a fost o palarie prea mare pentru un regizor cu doar un singur lung-metraj in CV.

De asemenea, nu pot sa trec cu vederea faptul ca in trecut un film a fost efectiv desfiintat de public si critici pentru obscenitate, ma refer in mod evident la Showgirls de Paul Verhoeven, desi consider ca orice emisiune actuala “de divertisment” il depaseste la pas privind nivelul de obraznicie sexuala si lipsa de bun simt.

Totodata, trebuie sa recunosc ca am citit review-ul consemnat pentru Cinefan de doamna Anca Gradinariu si ma aplec in fata dansei pentru indrazneala de a citi aceasta carte scrisa de E.L. James si de a critica pe buna dreptate calitatile narative ale scriitoarei.

Despre pelicula Fifty Shades of Grey as dori sa va povestesc fiecare aspect care m-a facut sa o detest, sa ma uit prin sala de cinema si sa observ ca era plina in proportie de circa 75% de fete de pana in 26-27 de ani, care sorbeau prin pupile fiecare secunda de erotism etalat cu prisosinta in cele doua ore de vizionare, despre naivitatea si perversitatea celor doua personaje principale si despre o poveste de dragoste atat de des intalnita in zilele noastre, un barbat bogat si o fata tanara... restul e lesne de inteles.

Filmul nu face absolut nimic in faza incipienta pentru a ne prezenta cele doua personaje, el si ea se intalnesc in biroul acestuia si din acest punct incepe un episod dintr-o familiara poveste cu o pisica si un soarele cu ramificatii sexuale perverse si contractuale. 

In niciun moment nu ne sunt prezentate adevaratele motive ale intrigii, totul pare sa curga pe o directie in care personajul feminin este indubitabil sortita acestor perversiuni sexuale si le putem pune doar in seama naivitatii sale sau a lipsei de inspiratie a scriitoarei pentru a aprofunda trairile interioare sau dorinta de a fi supusa unor traume fizice si psihologice.

Am constatat in cel putin doua ocazii faptul ca scriitoarea a incercat si a reusit sa prelungeasca in mod abuziv povestea acestui roman, prin negocierea dintre cele doua personaje a conditiilor de convietuire iar la finalul acestora fiind etalata cate o portie destul de voluminoasa de sexualitate.

Pentru partea de final, de concluzie, de asteptatul deznodamant, productia nu ne rezerva absolut nimic, se termina in cel mai sec mod posibil, cu o puternica stare de gust amar, toate intrebarile raman fara raspuns si parca am irosit doua ore din viata noastra pentru cateva scene penibile de erotism ridicat in mod fals la stadiul de arta.

Totusi pentru a nu critica in mod drastic filmul prezentat, il pot cataloga ca o copie erotica dupa cele doua personaje principale din seria Twilight si doresc sa indic faptul ca acesta detine nota 3.9 pe IMDb, in conditiile in care Nymphomaniac detine notele de 7.1 si respectiv 6.8.