Filmul va rula, din 22 iulie, in cinematografe din Bucuresti, Cluj, Constanta, Timisoara, Brasov, Oradea, Targu Mures, Barlad, Focsani, Odobesti, Adjud si Gura Humorului.
Francofonia vorbeste despre coalitia improbabila dintre Franziskus Wolff-Metternich, ofiterul nazist insarcinat cu prezervarea operelor de arta, ceea ce de obicei insemna confiscarea lor pentru colectiile private ale Führer-ului, si directorul Muzeului Luvru, Jacques Jaujard, unul dintre cei mai respectati muzeografi din Europa de Vest.
Povestea celor doi inamici pe care iubirea pentru arta ii transforma in aliati este recreata de Alexander Sokurov, care marturisea intr-un interviu pentru canalul ARTE: „Daca in momentul mortii voi putea sa pastrez doar doua lucruri din viata, acestea ar fi lumina de dimineata si marea cultura europeana”.
Regizorul capodoperei Arca ruseasca (2002) a avut acces privilegiat la Luvru, unul dintre cel mai bine pazite muzee din lume, cu un sistem de securitate care valoreaza milioane de euro.
Muzeul adaposteste peste 35.000 de obiecte de arta. „Sokurov, care a parcurs ca un vizionar Muzeul Ermitaj in filmul Arca ruseasca, s-a simtit ca la el acasa in Luvru”, aflam din publicatia Le Figaro.
Pentru filmarea de la Luvru, se spune ca a petrecut zi si noapte in muzeu, analizand minutios fiecare cadru. A avut acces liber prin tot spatiul, mai putin biroul in care lucra personajul sau, Jacques Jaujard.
„Regizorul isi compune cadrele ca o pictura, cu o permanenta grija pentru cel mai mic detaliu, gest sau postura. Isi reinventeaza filmul in fiecare moment”, relateaza ArteTV.
„Toata opera regizorului se hraneste din pictura, sculptura, muzica si literatura”, scrie Le Figaro, pentru care regizorul declara: „Nu ma consider un regizor consacrat, ci un simplu elev. Invat de la pictori, compozitori, scriitori.”
Sokurov nu vorbeste limba franceza si, pe tot parcursul celor patru saptamani de filmare, petrecute in Luvru, in Germania si in portul Rotterdam (locatie pe care se punea mai mult accent intr-o prima varianta de montaj), a avut doi asistenti care i-au tradus toate indicatiile.
La fiecare film al sau, Alexander Sokurov obisnuieste sa aleaga figuratia dintre membrii echipei sau vizitatorii de pe platou.
Asa se face ca un istoric specialist in perioada ocupatiei, Catherine Limbert, s-a trezit in fata camerei, in costum de secretara a directorului Luvrului.
„Adevaratul moment de creatie al unui film incepe odata cu post-productia”, spune Sokurov intr-un interviu pentru Groupement National de Cinemas de Recherche. Post-productia filmului Francofonia a fost mai lunga si incomparabil mai complicata decat filmarea propriu-zisa. “Acolo nu exista nicio restrictie. Poti schimba sensul, numele, personajele, dialogurile, chiar si dramaturgia. Un film e ca un copac, creste incontinuu. Nu e ca o constructie planificata, orice se poate modifica. Sa faci un film e ca si cum te-ai cauta pe tine, riscand sa nu te gasesti.”
Francofonia a fost lansat in cadrul celei de-a 72-a editii a Festivalului de la Venetia, unde a castigat Premiul FEDEORA pentru Cel mai bun film european.
Alexander Sokurov este autorul unor filme precum Faust, premiat cu Leul de Aur la Venetia in 2011, Alexandra (2007), The Sun (2004), Father and Son (2003) sau Mother and Son (1997), toate selectionate si premiate in marile festivaluri.
Trailer:
