“1001 de filme de vazut intr-o viata” e depasit deja. Ar trebui sa mai traim o data si inca o data… pentru ca ele tot apar, slava Domnului.
Pentru gustul meu ramane vesnic My Fair Lady (1964) un film la care regret ca nu am lucrat, placandu-mi in mod special sa montez filme muzicale, dar precis ca in acea enumeratie de 1001 filme nu sunt trecute doua ce, dupa parerea mea, au adus ceva nou in spectacolul imaginii in miscare.
Ele ea fi Gravity (2013) regia Alfonso Cuarón si mai noul Birdman al lui Alejandro Gonzales Inarritu, doua filme, care pentru mine, au adus ceva nou in estetica imaginii (Gravity) si au dus arta montajului de film acolo unde imi place mie sa ajung, adica sa nu se vada unde am pus foarfeca, un fel de cine verite-minimalism dus la anul 2014.
Doua spectacole la care magia artei cinematografice atinge noi culmi estetice. De multe ori in ultimii 10-15 ani m-am intrebat cam ce ar fi facut Chaplin din arta lui daca ar fi avut la discretie computerele de azi si arta efectelor speciale? Poate ca nimic sau cu totul altceva?
Caci tehnica nu este totul ci POVESTEA ramane pe primul loc, iar Inarittu are POVESTE mai presus de toate, dar cum o spune…
