Care este cea mai importanta piesa de pe aceasta tabla de sah, oare va fi regele indestructibil - Hugh Jackman, oare este nemuritoarea alien queen-killer Sigourney Weaver, oare calul promitator Dev Patel...
Va spun raspicat ca de departe cea mai mare amprenta a fost pusa de creatorul acestora, regizorul si scriitorul Neil Blomkamp, un personaj care in anul 2009 a primit de la Peter Jackson o sansa uriasa in a scrie si regiza pelicula District 9 si a fost foarte apreciat pentru calitatea unui film science-fiction cu buget de doar 30 de milioane de dolari.
De asemenea, trebuie apreciata si interpretarea model “Andy Serkis” a nebunului Sharlto Copley care efectiv i-a dat viata personajului principal si l-a imbibat de sentimente, afectivitate si inocenta, fapt ce nu a fost indeplinit nici de departe de Johnny Depp in personajul sau virtual din Transcendence, dar totusi vorbim de doua pelicule destul de asemanatoare ca idee dar total diferite la calitate per ansamblu.
Pe Neil Blomkamp as dori sa-l compar cu Edgar Wright, Joseph Kosinsky, Joss Whedon si cu deja veteranii Quentin Tarantino, Christopher Nolan si James Cameron ca fiind cei care au privilegiul si valoarea de a-si scrie propriul scenariu la filmele pe care urmeaza sa le regizele, fapt pe care-l consider ca o oarecare garantie asupra succesului peliculei, lucru care se regaseste din plin si in Chappie.
Chappie reprezinta simbioza aproape perfecta intre atot-cunoscuta cursa pentru descoperirea inteligentei artificiale, problemele de acomodare la viata cotidiana a unui infant metalic, dorinta apriga de recunoastere profesionala a antagonistului din adamantiu, precum si propria diferentiere intre bine si rau a eroului nostru.
De foarte mult timp nu am mai vizionat o pelicula cu atat de multa imersiune pentru personajul principal, parca fiecare dintre noi ne putem regasi macar intr-o singura boacana a acestuia, intr-o dorinta de emancipare sau macar o usoara urma de dor/regret pentru copilaria noastra. Nu pot sa nu compar aceasta stare de imersiune cu sinonimul acesteia din atot-apreciatul Boyhood, binenteles ca nu se discuta gusturile, dar tot nu pot sa gasesc izvorul laudelor si nominalizarilor pentru acest film.
De la un film de actiune in care observi in mod evident cum fiecare alegere influenteaza personajul principal iar acesta invata din greselile sale, la o drama biografica in care esti un spectator la o succesiune de evenimente fara nici o sclipire negativa sau macar pozitiva.
Totusi, trebuie sa evidentiem si partile negative ale acestui film, iar eu nu am remarcat decat slaba calitate de actorilor ce acopera planul secund, acestia intruchipeaza rolul unor huligani-infractori ai metropolei Johanessburg si desi au un rol destul de important in intriga peliculei, partea relevanta a acesteia este sustinuta tot de protagonistul nostru metalic.
Nu pot sa ma apropii de concluzia acestui review fara sa imi scot palaria din nou in fata lui Hans Zimmer si sa apreciez la maxim calitatea efectelor sonore.
Va recomand din suflet sa vizionati Chappie, un film pentru toate categoriile de varsta, cu un scenariu foarte atractiv si cu efecte vizuale si sonore impecabile.
