Sinopsis Match Point

In vara anului 2004, Woody Allen a venit la Londra pentru a filma Match Point, prima sa productie realizata in intregime in afara orasului sau natal New York. Match Point a inceput filmarile principale in iulie 2004, iar filmarea a durat circa sapte saptamani in Londra si in jurul orasului. Locatiile au inclus unele dintre cele mai faimoase obiective, cum ar fi Galeria Tate Modern, Parcul St. James si unul dintre cele mai recente locuri The Gherkin. Interioarele si exterioarele s-au filmat intr-o serie de locuri in Belgravia, Marylebone,Notting Hill,Chelsea,Covent Garden, precum si o proprietate la tara, in Buckinghamshire. Allen a fost norocos sa aiba sprijinul unor colaboratori constanti si de incredere ai sai: producatorul Letty Aronson, co-producatorul Helen Robin, regizorul de casting Juliet Taylor si editorul Alisa Lepselter. Apoi, Allen si-a alcatuit echipa artistica si tehnica cu ajutorul oamenilor de talent disponibili in Marea Britanie. Nu numai ca a fost o provocare sa aiba o echipa complet noua, dar si metodele de lucru erau diferite la Londra fata de New York. Astfel, s-a dezvoltat un stil de lucru mai putin rigid in comparatie cu practicile obisnuite de filmare din New York. A fost o experienta minunata sa lucrez cu o echipa britanica. Am avut o echipa grozava, cu oameni foarte prietenosi, extraordinar de eficienti si buni in tot ceea ce faceau in fiecare sector. Era un stil lejer si agreabil, iar fiecare a contribuit cu propriul entuziasm, ceea ce a facut aceasta experienta sa fie si mai placuta, spune Allen. In postura de designer de productie, Jim Clay a avut un rol crucial in familiarizarea lui Allen cu peisajul londonez si a ajutat enorm la producerea unui film autentic londonez. Clay spune ca Allen a facut totul in ritmul sau. Este unul dintre cei mai perspicace regizori dinre toti cu care am lucrat, foarte implicat si foarte hotarat – el a stiut imediat daca o locatie este potrivita. Spre exemplu, la Tate Modern, de indata ce am ajuns acolo, imediat a optat pentru acest loc pentru ca ii vedea valoarea cinematica. In aceeasi termeni laudativi vorbeste si Allen despre modul in care a lucrat cu Clay: Jim Clay a avut o contributie majora. M-am bazat pe el sa rezolve o multime de probleme si el a avut putini bani la dispozitie. Nu numai ca a venit cu niste locatii grozave, dar si cu decoruri minunate si solutii bune pentru problemele noastre. Allen prefera mai mult locatiile reale, iar acolo unde este necesar face modificari minore care sa se potriveasca cu personajele. De aceea, Allen, Clay si managerul locatiilor Sue Quinn au petrecut cateva saptamani cautand si alegand locuri care sa ofere elementul vizual potrivit pentru personaje. In plus, Clay a trebuit sa nascoceasca solutii pentru doua scene importante; una are loc la Galeria Tate Modern , iar alta scena s-a filmat inauntru la Royal Opera House. Cu putine resurse si un depozit aleas cu grija in estul Londrei, Clay a construit propria versiune a galeriei Tate si a umplut-o cu arta special creata. Pentru scena de la opera a construit o scena la studiourile Ealing. Allen spune despre Clay: El era asa de meticulos si imaginativ, uneori chiar uluitor, lucrand la fel ca Santo Loquasto (designerul de productie al lui Allen din ultimii 20 de ani), ceea ce inseamna sa produca decoruri mari, impresionante, cu un buget foarte mic. Londra i-a oferit lui Allen un lucru pe care New York nu il are – faimoasa clima britanica, o sursa de mari avantaje pentru Allen. In trecut, el s-a plans ca soarele a fost napasta vietii mele, asa ca a fost fericit sa gaseasca temperaturi mai scazute si nori in timpul verii. El remarca: Londra are un cer minunat cand este acoperit. Era racoare si lumina difuza dadea o senzatie de saturatie a culorii, ceea ce este superb pentru imagine. Cineastul Remi Adefarasin a fost si el nou pentru Allen, pe care il admira de mult. Adefarasin s-a bucurat de colaborarea dintre sefii de departament incercand sa obtina infatisarea pe care Allen o dorea pentru film. Lui Woody ii plac tonurile calde si am realizat ca daca dadeam inapoi si nu reuseam sa produc decoruri, haine, nuante calde, atunci nimic nu mai rezista. Am facut numeroase teste pe ecran inainte de a filma si acest lucru ne-a fost extrem de util. Filmarile au fost intotdeauna rapide si eficiente, lasandu-se suficient timp pentru a filma din nou daca era necesar. Adefarasin a fost impresionat de metodele lui Allen. Ii place sa se uite prin lentile, sta aproape de camera, atunci cand noi ne rotim, astfel incat sa vada fetele actorilor si nu foloseste monitoare video pentru ca isi da seama ca sunt inselatoare. Pentru Allen a fost o adevarata placere sa lucreze cu Adefarasin: este un fotograf extraordinar de talentat. Tot pentru prima data lucra cu Allen si designerul de costume Jill Taylor, care a vrut sa faca totul pe cat se poate de natural si simplu, pastrand caldura generala si culorile autumnale spre care tindea intreaga echipa de designeri. Nu era o infatisare stilizata, ci vroiam ca totul sa fie credibil si real in stilul de viata al personajelor. Cautand acuratetea, ea a studiat inalta societate. Am facut interviuri cu o multime de persoane si am discutat despre garderoba lor, pentru a afla ce fel de haine ar purta la anumite evenimente. Taylor de asemenea a salutat completarile si sugestiile venite din partea actorilor. De pilda, Penelope Wilton a introdus diverse elemente din propriul sau stil. Personajul este cald si abordabil. Din fericire, acest lucru s-a vazut si in hainele ei, iar Emily Mortimer a pus amprenta propriei sale personalitati. Pentru Match Point, Allen si directorul sau de casting, Juliet Taylor, au lucrat foarte strans impreuna, iar apoi l-au chemat pe Gail Stevens, de la Londra, pentru a-i ajuta sa gaseasca distributia perfecta pentru personaje. Allen remarca faptul ca distributia a fost de o calitate exceptionala. Gail Stevens mi-a prezentat niste actori britanici minunati, iar rezultatul a fost ca fiecare rol din film este interpretat superb si fiecare persoana din film, care a avut un rol cat de mic a interpretat superb. Distributia a fost impecabila. Pentru rolul Nola, o tanara actrita care se straduieste sa se afirme in circuitul artistic londonez, Allen a ales-o pe Scarlett Johannson. Ea a acceptat de indata.Scenariul era atat de diferit de orice altceva am vazut eu in filmele lui. Nu am putut sa renunt la oferta care mi s-a facut. Johannson spune ca personajul ei era irezistibil si intrigant. Nola era foarte neobisnuita si absolut neurotica. A trait multe pana la douazeci de ani. Este sensibila, o supravietuitoare. Allen si Juliet Taylor au urmarit activitatea lui Emily Mortimer atunci cand au stabilit distributia pentru un film precedent. De aceea, el a fost foarte incantat sa-i ofere rolul Chloe; fata bogata si privilegiata, care se indragosteste de Chris, frumosul antrenor de tenis, interpretat de Jonathan Rhys Meyers. Am fost incantat ca era libera si a putut da viata personajului interpretat. Lui Mortimer ii placeau filmele lui Allen, iar printre preferatele ei a mentionat Hannah and her sisters, Crimes & Misdemeanors si Husbands and wives. Pentru Mortimer, aceste filme sunt o combinatie de umor si drama, prezentate intr-o maniera subtila. Sunt asemeni comediilor anti-romantice, o privire aruncata asupra tuturor lucrurilor care merg prost in viata sentimentala a oamenilor sau in viata matrimoniala, spune ea. Oricum ar fi, ea considera filmul Match Pointun film sumbru si mai Cehovian, pentru ca este in acelasi timp amuzant si inspaimantator, pentru ca el se pricepe sa observe oamenii. Observatiile sale psihologice sunt deosebit de fine, ii vede pe oameni cum se comporta incadrandu-se in niste arhetipuri in care oamenii se afla de cand sunt ei pe pamant... spre exemplu, ca atunci cand te indragostesti de persoana nepotrivita. Jucand in filmul Match Point, Mortimer a avut o revelatie, fiindca era obisnuita de la filmele precedente sa ajunga in platou si sa astepte la nesfarsit pana cand venea momentul ei cel mare. Ea remarca faptul ca: La filmele lui Woody Allen esti direct acolo, nu se iroseste timpul, ceea ce te sperie, dar te si stimuleaza... Sa lucrez pentru asa un film a fost o experienta minunata. Matthew Goode a fost distribuit in rolul Tom, fratele lui Chloe si arhitectul relatiei sale cu Chris. Allen nu auzise de Matthew Goode pana cand i l-au prezentat Juliet Taylor si Gail Stevens, dar intalnirea a fost de bun augur. In clipa in care l-am intalnit am simtit ca voiam sa il cooptez pentru filmul meu, fiindca era ceea ce-mi trebuia. El era personajul pe care il voiam si pe care il creasem. Oamenii erau ingrijorati, pentru ca stiau ca el putea sa fie amuzant, dar nu stiau daca el putea sa faca rolul, iar mie nu mi-a trecut nici o clipa prin cap ca ar putea avea vreo problema de felul acesta. I-am dat frau liber sa improvizeze, iar el asta a facut mereu. Allen considera ca Goode a avut o contributie considerabila in ceea ce priveste personajul, pentru ca eu nu as fi putut sa fac ceea ce trebuie, pentru ca nu sunt suficient de familiarizat cu nuantele britanice. Lui Goode filmul i-a dat multa incredere. M-am gandit, ce rost are sa fiu nervos, este ceea ce vreau sa fac si acestia sunt oamenii cu care vreau sa lucrez. Este ca o epifanie. Asemeni colegilor sai, actorii, Goode considera ca filmul este o poveste sumbra despre moralitate. Este ca in viata, unde poti sa te descurci cu orice daca ai putin noroc, dar daca faci alegerea proasta, nu ai sa fii fericit niciodata... banii si alte lucruri asemanatoare nu neaparat iti rezolva problemele. Brian Cox a fost surprins si incantat in acelasi timp sa fie distribuit in rolul bogatului proprietar de pamanturi englez. Cox isi aminteste amuzat: A fost nostim sa fiu distribuit intr-un asemenea rol, doar un new yorkez evreu ar fi facut acest lucru...de ani de zile incerc sa obtin un asemenea rol in Anglia si nimeni nu vrea sa mi-l dea. Odata ajuns pe platoul de filmare, Cox a fost incantat de maniera directa a lui Allen de a aborda lucrurile: De fapt, te lasa pe tine sa-ti faci treaba si aceasta este marea lui calitate ca regizor. El a scris scenariul, stie ce vrea si vrea sa faci rolul exact asa, dar nu pierde vremea cu discutiile, cu motivatiile sau altceva de felul acesta. Nu este cazul. Se asteapta ca tu sa-ti faci treaba, sa vii stiindu-ti replicile si sa fii pregatit sa improvizezi... Este o maniera de lucru foarte placuta. Allen a admirat multa vreme ceea ce face Brian Cox si a fost incantat cand a aflat ca era disponibil pentru rol. Pentru Penelope Wilton, care joaca alaturi de Brian Cox in rolul sotiei lui, Eleanor, a fost o ocazie speciala in indelungata sa cariera teatrala si cinematografica. Wilton isi aminteste ca: Am fost incantata sa fiu solicitata pentru ca intotdeauna am vazut filmele lui Woody Allen si asteptam sa apara urmatorul, asa ca a fost o mare placere si o experienta minunata. Umorul sau si modul in care nareaza sunt stralucite; vorbeste despre lucruri care ni se intampla, nu judeca moralitatea, asa cum fac marii artisti, ci pune totul acolo pentru ca tu sa evaluezi singur. La fel ca multi actori din distributie, Wilton a descoperit ca stilul regizoral al lui Allen este reconfortant. El nu face altceva decat sa te lase singur. Atunci cand iti cere sa joci rolul, evident simte ca este la latitudinea ta. Nu te indruma intr-o maniera agresiva. Iti spune daca a intentionat ca replica sa fie perceputa sau ilustrata diferit, dar este intr-adevar foarte direct si simplu si are incredere in actorii lui. Allen a recunoscut contributia lui Wilton in realizarea rolului atunci cand a spus: Penelope chiar si-a realizat rolul cum trebuie. Eu il scrisesem intr-o maniera decenta, dar ea i-a dat viata cu adevarat. S-a dovedit din nou o actrita minunata, asa cum o vazusem de multe ori ca lucreaza, de-a lungul anilor. Per total, Allen a fost cu adevarat incantat de distributia pentru Match Point si remarca faptul ca: Ei toti au insufletit personajele mele dincolo de cele mai mari asteptari ale mele. Au avut cu totii o contributie majora.