Cinefilii vor avea ocazia rara sa se delecteze cu sase dintre operele maestrului francez, totodata sase dintre cele mai bune thrillere ale cinematografiei europene, in copii restaurate: Le Silence de la mer (1949), Bob le flambeur (1955), Léon Morin, prêtre (1961), Le Doulos (1962), L’armée des ombres (1969), Le Cercle Rouge (1970), alaturi de scurt metrajul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946).
Retrospectiva este organizata in parteneriat cu Institutul Francez.
Figura aparte a cinematografiei franceze, Jean-Pierre Melville (1917-1973; nascut Grumbach, a imprumutat numele scriitorului sau preferat, Herman Melville) a regizat 13 lung metraje in 25 de ani, reusind sa se distanteze de miscarile cinematografice ale vremii si sa-si impuna un stil unic, influentat de cinema-ul american al anilor '30.
Maniera sa de lucru, initial low-budget, intotdeauna lipsita de compromisuri, dar si folosirea indrazneata a filmarilor in locatie - o raritate in anii '50 -, i-au castigat admiratia regizorilor initiatori ai Noului Val precum Jean-Luc Godard sau François Truffaut, cat si titlul de auteur desavarsit al genului noir francez cu gangsteri din anii ‘50 si ’60.
Filmele sale au influentat cineasti ca John Woo, Martin Scorsese, Michael Mann, Aki Kaurismaki si Quentin Tarantino.
Filmele sale intruchipeaza o lume pe cale de disparitie, a anti-eroului onorabil si a integritatii morale.
Tema recurenta in filmografia lui Melville nu este lumea subterana a mafiei si a asasinilor platiti, ci loialitatea fata de camarazi si respectul pentru un cod al onoarei nescris.
Nu face exceptie superbul debut Le Silence de la mer (1949), o adaptare dupa un roman care a circulat pe ascuns in timpul ocupatiei naziste in Franta. O familie de francezi este fortata sa cazeze un tanar locotenent german, cultivat, naiv si idealist, pe care aleg sa-l trateze cu liniste totala, ca unica forma de sfidare si rezistenta.
Aparitia lui Bob le flambeur, in 1955, anunta si face posibila apropierea Noului Val francez. Melville insusi numeste filmul o comedie de moravuri, in care un escroc fermecator si cu stil, dar lipsit de noroc, planuieste o ultima lovitura – spargerea unui cazinou.
Bob le flambeur este un thriller care s-a diferentiat de filmele vremii prin folosirea luminii naturale si a filmarilor in locatie, un stil ce avea sa fie adoptat cel mai vizibil de François Truffaut.
Este filmul care l-a inspirat pe Jean-Luc Godard sa faca À bout de souffle, unde Melville insusi are o aparitie de neuitat: romanul Parvulesco.
In cadrul Retrospectivei vor rula si Léon Morin, prêtre (1961) si Le Doulos (1962), ambele cu superstarul Jean-Paul Belmondo pe afis. In primul, actorul ofera o prestatie subtila in rolul preotului dorit de femeile dintr-un sat francez, in timpul ocupatiei germane. Singura care ii atrage atentia este o vaduva atee (Emmanuelle Riva), a carei relatie cu preotul devine o confruntare cu Dumnezeu si cu propriile dorinte reprimate.
In Le Doulos (1962), una dintre inspiratiile lui Tarantino pentru Reservoir Dogs, Belmondo este un gangster enigmatic si fermecator, in trench-ul si palaria devenite iconice, care s-ar putea face vinovat (sau nu!) de turnarea lui Faugel, proaspat eliberat din inchisoare.
L’armée des ombres (1969), influentat puternic de perioada participarii regizorului in Rezistenta Franceza, este cel mai personal film al lui Melville. In roluri de luptatori ai Rezistentei, Lino Ventura, Paul Meurisse, Jean-Pierre Cassel si Simone Signoret trebuie sa-si confrunte propria idee despre onoare in lupta cu regimul nazist. Perceput de critica franceza ca un film ce-l glorifica pe Charles de Gaulle, aceasta capodopera a fost distribuita in Statele Unite abia in 2006.
In 1970, Melville lanseaza ceea ce multi considera a fi thriller-ul francez absolut, Le Cercle Rouge, care a adus laolalta trei legende ale cinema-ului european si care a avut un numar remarcabil de patru milioane de spectatori in Franta. Un hot expert (Alain Delon), un fugitiv faimos (Gian Maria Volontè) si un fost politist alcoolic (Yves Montand) formeaza un trio improbabil care pune la cale un jaf aberant. Singurul care-i poate opri - comisarul Mattei, jucat de Andrè Bourvil intr-un contre-emploi fascinant.
Singurul scurt metraj din Retrospectiva, ineditul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946), cu faimosii clovni Béby si Maïss, vedetele circului Medrano din Paris in rolurile principale, exploreaza universul intim al acestor artisti uitati ai epocii.
