Mitică Popescu a încetat din viață în această după-amiază, la Spitalul Elias din Capitală. Actorul împlinise 86 ani pe 2 decembrie.

Mitică Popescu avea probleme cardiace, iar în decembrie a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca din București, la secția Cardiologie. Din 29 decembrie, actorul era internat la Spitalul Elias.

In cursul serii, familia actorului a transmis că Mitică Popescu s-a stins din viață „după afecțiuni grave și o suferință de scurtă durată”.

Mitică Popescu s-a născut pe 2 decembrie 1936, la București.

În 1967 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti. A urcat pe scena Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, dar a jucat şi la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

A debutat la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1973, în piesa Philadelphia eşti a mea de Brian Friel. În anul următor a jucat în spectacolul Matca de Marin Sorescu, în care a interpretat rolul logodnicului, alături de regretata actriţă Leopoldina Bălănuţă, care i-a fost soţie din 1977. A rămas fidel acestui teatru, unde a jucat până în 2010.

Cea mai mare parte a carierei, actorul Mitică Popescu a jucat pe scena Teatrului Mic. A realizat roluri de excepţie în numeroase piese de teatru.

La cinema a avut roluri de neuitat, precum cel al lui Cocoşilă din Moromeţii (1987, r. Stere Gulea), în care a jucat alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu.

Filmografia sa mai include roluri de referinţă în filme precum: Stejar, extremă urgenţă (1974, r. Dinu Cocea), Mere roşii (1975, r. Alexandru Tatos), De ce trag clopotele, Mitică? (1981, r. Lucian Pintilie), Înghiţitorul de săbii (1981, r. Alexa Visarion), Glissando (1982, r. Mircea Daneliuc), Căsătorie cu repetiţie (1985, r. Virgil Calotescu), Secretul armei... secrete (1988, r. Alexandru Tatos), Cel mai iubit dintre pământeni (1993, r. Şerban Marinescu), Turnul din Pisa (2002, r. Şerban Marinescu), Dulcea saună a morţii (2003, r. Andrei Blaier), Sistemul nervos (2005, r. Mircea Daneliuc), Păcală se întoarce (2006, r. Geo Saizescu), Ticăloşii (2007, r. Şerban Marinescu) sau Umilinţă (2011, r. Cătălin Apostol).